Oarecum în apărarea manelelor

„Eu nu ascult manele, cum să ascult manele ?!” Strigătul plin de dezgust și indignare pe care îl auzim foarte des. Ideea este că ascultătorii de manele sunt proști și nesimțiți, printre alte trăsături mult mai nasoale asociate lor.

În primul rând nu poți stabili o corelație între inteligență și ascultat de manele. Asta deoarece inteligența are prea multe fațete și nu poate fi cuantificată standardizat. Gică „să fie bine ca să nu fie rău” Hagi nu este cel mai strălucit orator, dar când vine vorba de inteligență motrică și spațială este senzațional. Mai degrabă ar trebuie făcută corelația între nivelul de educație + mediul social-economic și tipul de muzică pe care o preferi. O asemenea abordare ar avea găuri destul de mari, având în vedere sistemul de învățământ din România. Dar ar fi, în opinia mea, mai riguroasă.

În al doilea rând manelele nu sunt rele atunci când le compari cu muzica mainstream din România și din lume. Diferă ritmul (asta ține de gust), dar la nivel de versuri și mesaj sunt acolo cu radiourile comerciale. Nu asculți manele, dar ești încântat de „Yummi, yummi, yummi / Hai mami, hai să facem nani / Să ducem un război în pat ca dacii și romanii” ?! „Nimeni altcineva nu îmi topește inima ca pe o acadea” mă duce cu gândul la un canibal care îți deschide carcasa printr-o incizie în Y și începe să dea limbi inimii tale care încă bate. Sau dansezi cu voioșie pe melodii străine, ale căror versuri parcă sunt rupte din manele. Doar că sunt în engleză. Îmi place când o domnișoară se unduiește pe versurile unui rapăr american, versuri care spun că el are bani, mașini, valoare și că muierile stau capră în fața lui doar când pocnește ușor din degete. Concluzia: la nivel de versuri și mesaj, manelele se încadrează în peisajul muzicii mainstream din zilele noastre. Mai mult, manelele sunt conectate la societate și surprind/redau destul de fidel realitățile socio-economice.

În al treilea și ultimul rând maneliștii sunt mai fideli naturii lor. Știu ce vor, știu ce le place și merg pe drumul lor.În principiu ai spune că este bine să îți recunoști natura, să o accepți și să o urmărești. Dar dacă îți place să calci oameni cu mașina ? Sau să dai în cap la lume cu toporul ? [e rost de o discuție aprofundată pe tema asta cu natura umană] Nesimțirea manelistică şi nemanelistică acut percepute în România derivă din puterea scăzută a autorității. Poate că versurile spun că ai valoare, că trebuie să te comporți cum vrei tu, unde vrei tu, când vrei tu. Poate că eşti măgar pentru că aşa eşti sau aşa ai fost crescut. Dar transpui asta în realitatea cotidiană pentru că poţi, pentru că eşti lăsat. Nu pentru că pur şi simplu aşa eşti. Dar dacă statul ar fi eficient în pedepsirea actelor ce contravin normelor societale reglementate sub formă de legi ? Atunci maneliştii ar fi oameni care ascultă manele. Atât.