La frumoasa vârstă de 18 ani se produc schimbări majore în statutul individului în societate. Acesta, individul, poate vota, poate pleca de capul lui bezmetic prin lume dar, posibil cel mai important, poate obţine permisul de conducere categoria B. Independenţă, senzaţii tari, plimbări faine etc.
Însă obţinerea acestui privilegiu este gândită perfect de sistemul birocratic român, astfel încât cetăţenii minunatei ţărişoare să ştie lungul nasului şi că nu e bine să ai ceva de rezolvat la stat de la chiar prima ciocnire cu forţele adiministraţiei locale. Ce trebuie să faci pentru a îţi depune dosarul în vederea susţinerii teoretice (sala) ? Să plăteşti o taxă la CEC, să te duci să plăteşti taxa de examinare la administraţia financiară, să plăteşti taxa de cazier la trezorerie şi în final să ridici cazierul (evident locaţii împrăştiate prin tot oraşul). Dar pentru a ridica acest cazier trebuie trecut obstacolul cel mai greu, testul ritualic de ajungere la maturitate ! Ai nevoie de un TIMBRU FISCAL DE 1 LEU SAU MAI MARE ! Fiind trecut prin meandrele obţinerii permisului am fost cu sora mea mai mică şi foarte blondă la Poşta din Băicoi. Nu aveau timbre fiscale ! Apoi la administraţia financiară Băicoi, unde nu aveau timbre fiscale dar am primit o chitanţă care ţinea loc de aşa ceva. Am făcut voioşi cei 20 de kilometri până la Ploieşti, doar ca să auzim de la tanti de la ghişeul serviciului Caziere că respectiva chitanţă e bună, e magnifică pentru tot felul de acte cu EXCEPŢIA eliberării cazierului judiciar !”#¤#%¤%&%¤
La Poşta Centrală din Ploieşti un domn foarte amabil ne-a anunţat că nu s-au mai tipărit timbre fiscale de mult şi că ei nu au; de altfel nici o poştă din judeţ nu a mai primit de mult. Ne arată şi afişul mare cu “Nu avem timbre fiscale !” Dughenele de acte auto au toate în geam un “Nu ţinem timbre fiscale.” Am ajuns înapoi în Băicoi, am sunat rude, prieteni, cunoştinţe, am fost pe la vecini şi nimic. Sora mea era în pericol de a nu putea susţine examenul pentru că îi lipsea un magic timbru de 1 cm pătrat ! Dar sistemul nu ne-a învins ! Viva la Revolucion ! In your face ! Astăzi şi mâine ! Că la noi în oraş, undeva ferită de privirile curioşilor, mai există o Poştă, una mică unde aveau timbre fiscale. De 3 lei, nu de 1 leu dar totuşi ! 100 de kilometri, 8,4 litri benzină, 4 ore de nervi … bucuria sălbatică din ochii mei când a ieşit sormea cu un timbru deasupra capului din clădirea dărăpănată a Poştei … de nepreţuit !
I like your little blonde sister….
Pai si sa nu ii dai dreptate lu Badea cand zice: TRAIM IN RO si ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL?
(
ma gandesc serios sa ma apuc sa fac trafic cu timbre fiscale
Da, asa e la noi, cand intri in posta, te izbesti de izul cozii cu reminiscente purpurii, si dupa ce ai batut pasul pe loc vreo juma’ de ora, ca sa ajungi la “capetenia” de la ghiseu, ce te priveste cu un “hai sictir” de dupa ochelarii blazati si ei, e cazul sa incepi cu un “va rog sa ma scuzati ca indraznesc sa cer un amarat de timbru fiscal de 1 leu”. Rapunsul? “N-avem, urmatorul!” Ura si la gara!
Hopaaa, s-a schimbat moaca acestui blog! Frumooos! Si sa inteleg ca revii si cu scrisul?
@artistu – s-a schimbat din nou tema. Sper sa urmeze si text …
Atunci multa bafta se ureaza si inspiratie cu tonele!