Mereu găsim pe cineva care stă mai rău ca noi … cu câte pagini a scris la licenţă, cu inteligenţa în general sau cu gusturile în materie de Botezatu, pardon, modă. E în natura noastră probabil să ne simţim mai bine când suntem mai buni la ceva decât semenii şi nu neapărat doar când suntem mai nefericiţi un pic.
Însă sunt şi ei, persoane pentru care ne bucurăm sincer atunci când realizează un lucru măreţ sau doar important pentru ei. Ăştia să fie prietenii adevăraţi ? Sau prietenii adevăraţi sunt cei la ale căror realizări nu prea ne entuziasmăm pentru că le cunoaştem potenţialul şi avem încredere, astfel luând succesele drept normalitate ? Probabil este combinaţia celor 2.
Pai ori e alba ori e neagra
Eu zic sa ne bucuram… pentru ca atunci cand ei fac fata cu succes la situatii neasteptate nu ai cum sa previzionezi succesul.. plus ca un zambet nu strica niciodata 
Spune sincer.. te-am dezamagit? Cate pagini ai scris la licenta? Botezatu? Pai tu de unde te imbraci ma???
Somehow i missed the point. Probably lost in translation
Anyway … nice blog to visit.
cheers, Piney.
The point was that we’re glad for our friends but not as much as we should be cause we know what they’re capable of therefore their achievements come as natural to us. Makes more sense ?