Intre sacru si profan (dar mai mult profan)

PSD e, cum ar spune Mircea Badea, “Dumnezeu pe pamant” . Si nu pt ca o spun eu, ci pt ca o spun ei, in special Dorel Caprar, candidat la primaria Aradului si o duzina de alti colaboratori si candidati la posturi de consilieri municipali.

O alta “perla” a campaniei electorale, desi asta e mai greu de incadrat, e undeva la limita spre blasfemie, kitsch, prost-gust, cu toate ca poate fi la fel de bine miscare de marketing tintita in special catre oamenii credinciosi sau originala. Observati de asemenea culoarea rosie din sigla PSD-ului (rosu…sange…cina cea de taina…Paste…rastignire) sau cuvantul “cred”, un pic mai cu mot decat celelalte (cred…crezul crestin).

Nu-mi insultati inteligenta spunandu-mi ca poate fi o poza de campanie ca oricare alta … trimiterile sunt evidente. Personal, imi plac placutele cu numele “apostolilor” , poate ca sa elimine orice legatura cu Dan Brown (desi in dreapta lui “Iisus”, de data asta, e in mod clar o femeie).