Natura se distreaza

Nu demult a fost ziua Pamantului, lucru care mi-a provocat si un post legat de atitudinea pe care oamenii au declarat-o “normala” si “de bun simt” in legatura cu Pamantul/planeta/natura, anume ca trebuie sa-l protejam. Spre bucuria mea (si putina ingrijorare), astazi am avut norocul sa fac cunostinta cu natura in plina desfasurare, distrandu-se, simtindu-se bine, facandu-si de cap fara sa-i pese de oameni sau de ce tine de oameni. Si m-am bucurat sa vad asta, bineinteles, doar pt ca eram inauntru, relaxat ca sunt la adapostul unor ziduri care au trecut si prin altele mai grele.

Urma de ingrijorare venea de la faptul ca imi dadeam seama ca protectia mea era o iluzie care functioneaza doar in anumite limite, limite pe care natura nu le-a depasit (cel putin in cei 20 si ceva de ani din experienta proprie). Asadar, fericit ca iluzia mea a supravietuit si zilei de azi, si doar prin bunavointa planetei si a naturii, am obtinut dovezi ale “petrecerii” care-a avut loc in imediata mea vecinatate :

 

Pe de alta parte, azi a fost si Izvorul Tamaduirii asa ca, cel putin teoretic, ploaia a fost minunata pt spirit. Pacat c-a fost cam nasoala pt fizic …