Tipul intelectualului roman

Forfota mare asta seara la Teatrul National Bucuresti. De la 18.30 ruleaza piesa “Eduard al III-lea”, cu Ion Caramitru in rolul principal. Printre spectatori, multi “debutanti”, cu replici care mai de care mai amuzante: “dak asta-i sala mare a TNB inseamna k am ajuns rau”, “eu nu stau dekt pana la pauza…” sau ” ce darapanatura de cladire”. Incepe piesa, lumea inca mai inchide telefoane mobile, trimite ultimele sms-uri iubitelor/iubitilor asta dak nu cumva sunt insotiti de respectivele/respectivii. Dupa primele 15min apar si reactiile: “ce kkt de piesa” sau “ce m-am plictisit” sau “mi-e foame, nu comandam si noi o pizza?”. La un moment dat, pe langa vocile actorilor se mai auzea un zgomot ciudat, pe care nu stiam de unde sa-l iau: in stanga mea un cuplu foarte concentrat la firul epic al piesei isi consuma un episod tandru de dragoste, limbile lor ciocnindu-se scotand la iveala iubirea nemarginita ce-i unea. Din spirit civic am preferat sa nu comentez nimic la adresa lor, desi ar fi meritat-o cu varf si indesat.

Asadar, iata cum se comporta un tanar intelectual roman la o piesa de teatru care ce-i drept nu-i prea grozava, asta dak vreti sa cunoasteti parerea mea. In rest nu am ce sa comentez, actorii s-au achitat de datorie, decorul a fost reusit, doar lungimea piesei ( 3 ore juma’) ar necesita unele “ajustari”, dar poate k scenariul nu o permite. Oricum, de-acum inainte voi opta strict pt comedii!