Prin ghionturi si coate

Cam asa s-ar putea descrie aproape fiecare gramajoara la care m-am atasat umil, din motive strict birocratice , vara asta … si nici n-a inceput bine …

Azi a fost randul inscrierii la licenta. Pana acum credeam ca nu-mi plac aglomeratia si “datul din coate”, dar frecventa cu care ma vad obligat sa particip activ la asa ceva ma face sa-mi reconsider parerea. S-ar zice mai degraba ca nu pot sa las o coada buna sa treaca fara sa ma atasez la dansa . Pe o nota mai optimista totusi, oamenii au stat acolo pana cand s-au terminat doritorii, asta in conditiile in care circula zvonul ca la 3 se-nchide usa … o dovada de sacrificiu in folosul comunitatii … oare?

Si ca tot suntem la capitolul asta, azi m-am invrednicit sa descarc niste poze pe care le aveam de mult timp pe telefon si care exprima destul de bine notiunea de “coada la ASE”.

P.S. Scuzati calitatea … 2 MP, de la etaj, prin geam

Nimic impresionant pana acum … doar o coada care iese armonios din cladire, cum altfel decat pe usa din dos?

Uuuuu …. promitator … . Intotdeauna imi place cand coada devine maleabila si face cate-un cot prin mijlocul naturii.

Si iat-o cum se duce, pana hat-departe, pierzandu-se aproape printre copaci si masini si porti.

Personal, vreau doar sa adresez sincere felicitari celor care au participat la aceasta manifestare, pt curajul de care au dat dovada si pt ca mi-au oferit ocazia acestor imagini memorabile . May you never have to go through this again !

Licenta in 24

Iata cum, in mai putin de 24 de ore, poti sa ai o lucrare de licenta demna de invidiat:

1. Cauti prieten binevoitor care a terminat intr-o promotie precedenta.

2. Il suni, il inviti la un ceai si un biscuite (cu cacao ).

3. Acolo il rogi sa-ti dea si tie (contra cost evident) lucrarea lui de licenta (pentru care, eventual, a primit nota maxima ).

4. Iei lucrarea, ii desfaci coperta, rupi primele pagini (alea dubioase cu numele prietenului) si te prezinti la xerox.

5. Desfaci lucrarea foaie cu foaie si o dai la fotocopiat.

6. Dupa ce obtii primul exemplar (fotocopiat) al noii TALE lucrari de licenta, dai o comanda si pentru coperta, evident cu numele tau.

7. Coperta este gata in minim 24 de ore.

8. Dupa 24 de ore…acum ai si lucrarea de licenta gata. Profesorul coordinator este multumit, prezentarea merge excelent in urma chetei ante-licenta, iar tu iei nota mult dorita. Acum esti si fericit, fiindca ai reusit sa obtii maxim de profit cu minim de resurse. Eficienta demna de orice manual de economie, ca doar exemplarul masculin cu atitudine de mare smecher dar cu diploma de licenta, pe care l-am intalnit azi la xerox tocmai se legase de teoria consumatorului (sau mai exact prietenul/ prietena cu licenta).

P.S.: Cine ma puse sa scriu singura lucrarea? Hm…8 luni vs 24 de ore. Tu ce ai alege?

Culmea parcarii

Eram prin ASE cu Fornetti in mana stanga, stick si Fanta in mana dreapta, basca laptop in poala. Si inspiratia mi-a soptit in ureche: “uita-te pe geam.” Cand colo ce vad ? Masinile din parcare se miscau fara sa aiba sofer ! Am suspectat o combinatie mortala frana de mana netrasa + panta … dar nu. 2 nenea IMPINGEAU la masini. Au impins 5 masini, apoi unul din ei si-a scos masina personala care, evident, nu mai era blocata. Pe urma au impins 3 masini inapoi, a mai facut nenea o manevra cu a lui, au mai impins inca 2 si .. VOILA ! A reusit sa iasa din parcare. Imi aduce aminte de jocul de pe telefon “Muta Cutia” sau anticul Sudokan sau asa ceva.

Adevarul iese la lumina doamnelor si domnilor ! De aia sunt parcarile putine, sa mai faca lumea sport ca prea ducem o viata sedentara. Si sa ne cumparam masini d’alea mici mici mici … se imping muuult mai usor si sunt mai ecologice

2 intelepciuni de pe trenul personal

1. o piscina gonflabila are din epicentru, adica ala de pe mijloc, o semi d’aia de un metru jumate.

2. daca vrei sa recuperezi bani astepti pana intra tinta in casa, ca asa dezactiveaza singur alarma si nu vin baietii de la paza, ca daca vin se lasa cu urmariri. Pe urma legi ceva de usa de la garaj si o smulgi cu jeepu; iese din perete sigur si pe urma il suni pe ala si garantat da banii.

Traseist prin meandrele licenţei

Aham … să vedem ce aflai io despre licenţă, informaţii culese din experienţa consultărilor cu profesorul meu coordonator. Aşadar profesorul coordonator trebuie să aibă numele trecut sub forma “prenume, nume” pe considerente de “eu nu sunt portarul să-mi treci întâi numele de familie.” Studentul în schimb nu poate să se treacă “Dragoş-Andrei Irimia” ci trebuie să fie “Irimia Dragoş-Andrei”. O să pot să-mi scriu numele începând cu prenumele (ce rime fac) când oi scrie 2-3 cărţi, d’alea mai groase.

La susţinerea licenţei trebuie să avem aplomb dragilor, că asta face diferenţa între lucrări. Şi la cuvântul înainte (care aveţi) nu puteţi trece ca semnătură Autorul, deşi chestia asta mă făcea să mă simt bine. Revin …

Fusei la shopping fată

Am cumpărat o sticlă de Cola şi una de Timbark. Vanzătoarea mi le-a pus într-o plasă pe care scria Giusto. Frigiderul era de la Frutti Fresh.

Asociere de cuvinte

Situaţia dată: băiat, student la ASE, intră în sediul facultăţii cu un buchet maaaaare de flori. Este perioada restanţelor şi a înscrierilor pentru licenţă. Mie îmi vin în minte cuvintele: secretară, profesoară.

Vamos a la plaja

Gata, s-a terminat si cu CE 2008, si intr-o nota destul de latina, desi Franta a fost probabil cea mai proasta echipa din competitie si Italia a cam jucat cel mai urat (ceea ce nu e surprinzator). SI nu, nu Romania a salvat renumele latin…

A fost Spania, sau mai degraba Torres, cu un aport de vreo 40% a lui Lahm, care si-a confirmat, pe langa apetitul ofensiv, dupa ce a scos-o pe Turcia, si stangacia in aparare. Pacat ca de data asta a fost finala. Recunosc ca simpatizam un pic cu Germania, desi spaniolii au jucat infinit mai bine SI mai spectaculos, si prin urmare, meritau acest al 2-lea lor trofeu european.

Desi fotbalul e gata pana-n toamna, sportul pe iarba e inca la putere, Wimbledon-ul fiind in plina desfasurare, si dupa numarul favoritilor deja eliminati, se anunta fie foarte interesant, fie foarte plictisitor de-acum incolo.

Protest masiv la ASE ?

Iata ce umbla pe grupurile facultatilor din ASE zilele astea :

“Draga student(a) din anul terminal aflat in situtia de a nu intra in licenta, LUNI, 30.06.2008, ORA 13:00 BASTILIA VA CADEA A DOUA OARA !!! In urma protestului de joi, rectorul ne-a dat un raspuns negativ. Dar NU NE LASAM. Deoarece timpul a fost scurt si multi probabil n-au fost anuntati ori au fost sceptici, DE DATA ACEASTA VA FI ALTFEL. Presa ne sustine, am reusit depunerea petitiei azi 27.06.2008, personalul ASE-ului ne-a informat ca protestul de joi a provocat discutii in randul conducerii si ne-a sugerat sa fim in numar cat mai mare la urmatoarea manifestare de luni. Ce ai de facut: 1) Luni, la ora 13:00 sa fii prezent in fata cladirii vechi de pe Caderea Bastiliei. 2) roaga parintii, fratii, prietenii, colegii sa vina sa te sustina 3) informeaza colegii de planul nostru”

Problema se pare ca este a celor in an terminal care au restanta de pe primul sau al doilea semestru al acestui an. Existand o singura sesiune de restante ei nu au cum sa-si foloseasca dreptul acordat de regulament care spune ceva de genul “orice verificare nepromovata poate fi sustinuta de 2 ori“. Luni o sa fiu in Bucuresti … nu o sa ratez momentul

Am pacatuit…

Mi-a ajuns zilele trecute la urechi o stire ca multe altele inaintea ei. Nimic special si probabil cu totii sunteti la curent cu trendul asta. E vorba de genul de baieti abia iesiti din pubertate, in general din familii care-au substituit educatia urmasilor cu notiunile ceva mai adaptate capitalismului de “job” sau “acumulare”.

In felul asta tipii astia ajung in pozitia periculoasa de a-si permite prea multe in plan material fara ca planul spiritual sau educational sa le permita lor in aceeasi masura. Rezultatul e banal si asteptat … dezechilibru intr-o masina de multe zeci de mii, si de multe ori se lasa cu victime. In ultima stire din categoria asta, victima a fost chiar tipul asta de 18 ani de la volan, pe care nu l-au putut salva toate sistemele de siguranta ale unui X5.

Ei bine, pacatul din titlu vine din faptul ca n-am putut sa ma abtin sa gandesc “Bine i-a facut…” si, chiar mai murdar decat atat, sa o iau chiar ca pe un fel de compensatie pt o potentiala folosire mai buna a banilor aia, ca de exemplu hranirea unor somalezi (oricat de cliseu ar suna asta).

Stiu ca suna ingrozitor si stiu si ca Dumnezeu n-a infiintat inca un serviciu de spovedanie on-line (desi, intre noi fie vorba, ar fi destul de popular, cred ), dar o spun asa, de dragul diseminarii informatiei si cu speranta ca poate va va ajuta sa descoperiti mai usor micii incornorati din fiecare din voi, si nu pt o convietuire amiabila … desi pana la urma alegerea e individuala.